vineri, 18 septembrie 2015

Matricea sabotoare care îmi fentează viața 2

Acum  câteva zile am pomenit despre un personaj ciudat, rău și deloc îngăduitor pe care îl găzduim în noi, în timp ce ”el” are ca singura rațiune de a exista, eșecurile și rateurile noastre permanente. Atenție, nu doar se întreține și se menține cu ele, dar este chiar cel care le provoacă. Și l-am numit Fentorul sau Omul negru tocmai pentru aces profil pe care îl prezintă (rigid, disprețuitor, ironic, zeflemist) și care se pune în evidență printr-un ton deosebit de autoritar folosind de cele mai multe ori expresii ca:
Trebuie!                                         
Muncește!
Grabește-te!
Du-te! Vino!  
Femeile sunt...! Bărbații sunt...!

Am spus data trecută, că acest personaj este acea parte a noastră care există sub umbrela fricii de a obține ceea ce ne dorim cu adevărat și că are ca rațiune unică să distrugă, să împiedice și să strice planurile vieții. 

Grozav portret, nu-i așa?
Acum se pare că ești chiar în momentul în care îți pui întrebările:

~De ce-l mai gazduiesc încă pe acest sabotor?
~De ce permit să facă parte din mine și din personalitatea mea?
~Cât a să mă mai las manipulat/ă de acest personaj?
~Ce beneficii am?

Atâta timp cât singurul obiectiv al acestui personaj este de a-mi întări gândurile negative în legătura cu ceea ce vreau să fac, ar fi minunat de văzut cum poate fi rezolvată această necesitate...

Undeva în psihicul nostru este conținut tot ceea ce detestăm la noi, ceea ce nu putem înțelege și accepta sau ce nu putem să vedem la noi, cum ar fi traumele noastre. Carl Gustav Jung a numit acest concept, UMBRA. Se mai poate privi acest lucru, ca fiind un sac în care am adunat toate acele aspecte ale noastre pe care nu le putem înțelege și pe care le refuzăm cu tărie. Deasemenea tot în acest sac, depunem și toate experiențele noastre rușinoase, umilitoare, devalorizante, neputințele noastre, rănile și suferințele create din experiențele dificile din timpul vieții. 


Este vorba de sacul în care ascundem durerile și suferințele trăite pentru a le refula, în dorința de a scăpa de ele....

De fapt, ce se-ntâmplă?
Nimeni nu iubește durerea și când aceasta apare, apare și tendința de a o îndepărta din planul conștient, de a o izola, chiar și de a o ignora. Acest lucru face ca fluxul de energie care o însoțește să nu mai funcționeze corect, blocând durerea care este de fapt un proces natural de transformare și care este și cheia rezolvării problemei cauzatoare. Ei bine, din acest moment, durerea se va cristaliza și se va ancora într-un colț umbrit al psihicului nostru lucru care poate deveni extrem de periculos pentru viața noastră de mai târziu...

Va continua...


vineri, 4 septembrie 2015

Matricea sabotoare care îmi fentează viața 1

       
Să vrei un lucru sau.... chiar mai multe, este una din marile plăceri zilnice pe care le trăim cu toții. Uneori lucrurile sunt atât de simple: vrei ceva, acționezi înspre el și îl obții. Dar ce te faci în acele situații în care: vrei ceva iar în apropierea momentului obținerii lui, ceva "neașteptat, neanunțat, neprevăzut" preia controlul acțiunilor tale, iar planul tău explodează în ultima secundă și totul se năruie sub ochii tăi? De cele mai multe ori nici nu apuci să-ți dai seama ce s-a întâmplat. Stai în colțul tău epuizat și enervat la maxim, de încercările infinite de a derula și a reactualiza scenariul tocmai întâmplat, cu speranța că, poate, vei înțelege, ce ”uragan nemilos” a trecut peste tine.


        Ce crezi că s-a întâmplat? Să fie oare vorba despre frica de a obține cu adevărat ceea ce îți dorești?


       Ducem ani în spate, fără măcar a bănui acest lucru, o ”nevroză” a eșecului. Această stare, chiar dacă a rămas latentă pe cea mai mare perioadă, se poate activa în momente de mare importanță a vieții noastre. Acest lucru este posibil atunci când INCONȘTIENTUL nostru găzduiește și întreține un personaj negativ, ale cărui acțiuni ne duc, cu mare precizie, spre eșec. Îți poți da seama dacă și tu găzduieși un astfel de personaj, verificând dacă ai ajuns vreodată în situația în care ai spus cu indignare, ceva de genul:

        ”Nu-mi dau seama cum am ratat! Eram convins/ă că voi reuși. Totul mergea uns.”

     Dar revenind la acest personaj negativ, pe care unii specialiși îl numesc SABOTOR, JUDECĂTOR, PĂRINTE CRITIC, eu am ales să îl numesc FENTORUL sau Omul Negru pentru că una din marile lui caracteristici este de a mă ”fenta” pe neanunțate și din umbră, nedăndu-mi posibilitatea de a negocia sau de a mă opune forței și matricii lui. 
         
           Care sunt motivațiile acestui FENTOR?  Cum acționează EL?
        În primul rând acest Om Negru vine la pachet cu o întreagă matrice de sabotori interni care, odată activată, minte, înșeală, împiedică,  strică și distruge vise și proiecte fără milă. Rolul și rațiunea existenței lui este de a ne induce stări contradictorii, care fac ca o parte din noi, să nu suporte reușita (”După ce am obținut slujjba dorită, mă întristez!”) sau nu putem fi în acord cu faptul că existența poate fi o plăcere (”În prima zi de concediu îmi rup piciorul sau nu am banii necesari!”), sau ne determină să facem o eroare chiar în etapa de finalizare a unui proiect (”Am făcut tot posibilul, dar am încurcat programările!”) sau dintrodată, nu mă mai simt interesat, ci amorțit din cauza unor gânduri paralizante (”Dacă îl voi lăsă, va suferi și nu vreau să sufere cineva din cauza mea!”).
 Este de parcă atunci când avem ocazia să reușim, să ne realizăm sau să fim împliniți, o energie anti-fericire, anti-mine apare și-mi spulberă visele.  
”Eșecul tău” este trofeul acestui Om Negru!

Va continua...


miercuri, 2 septembrie 2015

Învață de la vulturi

Calitățile unui vultur te pot duce pe înălțimi ce n-ai visat.


Am văzut zilele astea un video foarte interesant despre vulturi care mi-a reamintit o interesantă poveste despre criza existențială a acestei specii. Aceasta spune că există o specie de vulturi care trăiește peste 70 de ani, dar pentru asta, la un moment dat al vieții, pe la 30-40 de ani, trebuie să ia o decizie dificilă. La acea vârstă, considerată vârsta bătrâneţii lor, corpul  începe să își piardă din calitățile lor excepționale de vânători, ciocul și ghearele încep să devină moi, se înconvoaie şi nu mai sunt capabile să ţină prada, penele pierd din rezistență, îi apasă pieptul, îi înfrânează zborul, făcându-l foarte dificil. În acest moment, vulturul are de ales între a muri de foame, deoarece nu mai poate vâna, și un proces de câteva luni, în care să ”renască”.


Această renaștere înseamnă să renunțe la ciocul vechi și moale, la ghearele moi, la penele afectate și să și le smulgă singur printr-un proces extrem de complex și dureros.
Procesul îi cere vulturului să zboare pe un vârf de munte şi să petreacă acolo câteva luni.

În noul cuib, el îşi loveşte continuu ciocul încovoiat de o stâncă până când acesta se rupe. Apoi aşteaptă o perioadă creşterea unui cioc nou cu care îşi smulge unghiile. După ce noile unghii apar, începe să-şi smulgă penele îmbătrânite,  urmând să dea naștere unui nou ”set de instrumente”, care  să îi permită să îşi reia faimosul zbor pentru care a fost creat şi să trăiască mai departe, încă 30-40 de ani.

Am putea spune despre metodele de supraviețuire ale naturii că sunt pline de intrigi și mister... O noua șansă "la înălţime" vine numai dacă accepţi o perioadă de sacrificiu și durere profundă. Suferința este zdrobitoare, dar îți dă oportunitatea să te tranformi, să te-ntărești. Refuzi durerea şi te pierzi sau accepţi durerea şi renaşti.

Poate avea omul atâta tărie cât să semene cu un VULTUR?

Avantaje

Cu toții alergăm după AVANTAJE. Este o adevătară plăcere umană să agonisești și să obții cât mai mult, cât mai multe...

Dar ce te faci când constați cu stupoare că toate eforturile și sacrificiile făcute, nu te împlinesc? Nu sunt ce ți-ai dorit?

Înnobilarea vieții

Îndiferent de sex, vârstă, cod genetic, poziție socială, cultură, credință sau alte caracteristici personale, cât timp ești în viață există în tine un for superior care te-a înzestrat cu puterea de a exprima viața în orice mod dorești. 

Însă ca să poți "aduce" la dorință anumite situații în viața ta, e nevoie să fii deschis cunoașterii. Fiind dispus la a înțelege CINE și CE EȘTI cu adevărat și nu cine îți imaginezi că ești, poți deveni un adevărat maestru în a-ți dirija pașii înspre realitatea mult așteptată.  

La urma urmei, cu toții știm ca viața există cu sau fără noi, dar realitatea vieții tale nu se poate exprima fără să pui și tu un umăr... 

marți, 1 septembrie 2015

Crize emoționale

Cu toții știm ce însemnă să fii într-o criză.
Cu toții știm ce însemnă să simți că în ciuda tuturor eforturilor depuse, nimic nu pare a se schimba. Că nimic nu depinde de tine și că totul pare a-ți fi împotrivă.
Și astfel vine un moment când viața te invită să faci diferența între a mai face ceva si a renunța definitiv și irevocabil. E acel moment când viața te invită să pășesti într-o nouă experiență, o nouă poveste, într-un nou rol. Întrebarea care ți se cuvine este: Ești tu hotărât să îți asumi acest nou rol? 
Plecând din poziția în care erai apar soluții noi, perspective noi, personaje noi care vor pune la dispoziția ta și cunoașterea lor. Astfel criza în care credeai că te afli devine o trambulină pentru un nou început, pentru o nouă situație, pentru o nouă persoană, care deși seamănă cu cea veche e cu mult mai matură și mai curajoasă fiindcă a avut curajul să pășească puțin mai încolo decât era.



OMULE când nu-ți mai place de TINE, renunță la ce ești și ce obișnuiești să faci.






Traseul vieții

Pentru fiecare dintre noi TRASEUL pe care îl urmăm în viață, adeseori nu e tocmai lin. Mai vin momente când viața te trage de "urechi", sau poate că te ia mai brusc de mânecă.... alteori e posibil să te simți "șutat" pe neașteptate și mai sunt și acele momente când te simți complet nedreptățit de felul în care ești privit și înțeles de ceilalți.

Da, astfel de momente fac parte din viață și ocmai ai aflat că nu e chiar ușor să reușești să o domesticești.

Dar undeva în tine, în ființa care te reprezintă, există un murmur, o voce interioară, un simț aparte care e doar al tău... și în perfect acord cu tine. Nu trebuie decât să lași vocea interioară să te calauzească după ce, mai întâi de toate, ai stabilit cu determinare ÎNCOTRO VREI SĂ MERGI.