Poți recunoaște că, an după an, îți spui ție dar și celorlalți, aceleași povești vechi despre situații din trecut, a căror amintiri nu le poți opri?
Poți observa că faci aceleași interpretări în aceeași manieră în care le făceai și în trecut, chiar dacă acum știi mai multe și poți altfel?
Realizezi că adesea întărești judecățile vechi repovestindu-le fără oprire?
Exact în acest fel Ego-ul tău recrează perpetuu o versiune trecută a Sinelui tău...aducănd totodată și durerea sau frustrarea conținută de acest trecut. Este povestea în care crezi, scenariul stabilit de tine, care te face să crezi ca ești special, chiar cu prețul depresiei, al nefericirii, al confuziei, poate...
A-ți spune mereu povești despre trecut, chiar și din cele minunate, te poate împiedica să vezi cu cine ești și ce se întamplă chiar acum. Te uiți la momentul prezent și ceva se întamplă de parcă nu îl vezi... și atunci te simți singur, scindat sau complet insuficient, pentru că lentilele prin care privești s-au învechit de demult.
Ce s-ar întâmpla dacă ai privi amintirile tale din perspectiva prezentului și a felului în care ai evoluat până azi?
Ce-ar fi dacă ți-ai acorda permisiunea de a te elibera de un trecut apăsător?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu