De-a lungul vieții, tot ceea ce nu își găsește rezolvare sau alinare, este depus în zona de UMBRĂ de care am pomenit în postarea anterioară. Cu alte cuvinte, rănile sau traumele noastre, nefiind conștientizate, analizate, integrate și reciclate, se găsesc bine merci undeva în noi, așteptând primul prilej de a scăpa din închisoarea invizibilă a umbrei, în care sunt ostatice atâta amar de timp. Forța cu care se va realiza această ”explozie” în noi, nu va fi de neluat în seamă pentru ca impactul va fi mai mult decât vizibil.
Atunci când treci printr-o stare de angoasă sau printr-o suferință, fâ tot ce-ți stă în putință să nu blochezi aceste energii compensând printr-o viață hiperactivă, distracții, muncă, provocări, alcool, droguri, tutun sau hrană, pentru ca scopul este unul singur, acela de a evita durerea interioară. Alocăți mai bine câteva minute de introspecție și rămâi cu tine, vezi ce se întâmplă în tine, ce simți și unde?
Eventual ai putea să te întrebi:
~Ce teamă se ascunde în spatele durerii mele? Ce mă sperie cel mai tare?
~Ce nu vreau să mi se întâmple?
~Ce nu vreau să știu despre mine/ ceilalți?
~Ce mă necăjește atât de tare?
~Ce mesaj am de recepționat din această situație?
Dacă nu vom fi dispuși să ne susținem în astfel de momente, în dorința de a anestezia suferințele resimțite, cel mai probabil va fi că, vom proiecta aceste dureri aspura celor din anturajul nostru, responsabilizându-i pe ei pentru problemele și provocările noastre. Dar astfel ne vom îndepărta tot mai mult de ceea ce suntem și vom pierde oportunități unice de a ne vindeca rănile și a evolua.
Toate suferințele păstrate și menținute în noi, toate fugile de noi, toare renuntările la ceea ce suntem, vor desena și apoi vor anima însuflețind un personaj ale cărui calități vor fi suficiente pentru a forma un sabotor perfect. Să nu uităm că acest FENTOR știe foarte bine cum funcționăm și ceea ce ne sperie cel mai tare. Cu fiecare rană nouă neglijată, acest Om Negru, va deveni din ce în ce mai puternic și va căpăta voce din rădăcinile noastre afective, având o dispoziție nebună în a deveni adevăratul nostru stăpân.
Așadar, ție cine îți dirijează viața?
Tu pe cine slujești?
Aparții sau îți aparții?
va continua....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu